Compensare muncă suplimentară
Articles

Aspecte privind compensarea muncii suplimentare, a muncii în zilele de repaus săptămânal și a muncii în zilele de sărbătoare legală

Articol publicat în Revista Română de Dreptul Muncii
Autor: Cristina Randjak, Avocat senior coordonator

Compensarea muncii suplimentare, a muncii în zilele de repaus săptămânal și a muncii în zilele de sărbătoare legală creează uneori dificultăți în practică. În plus, angajatorii se confruntă cu situații în care salariații prestează muncă suplimentară în zilele de repaus săptămânal, în zile de sărbătoare legală sau în zile care sunt în același timp zile de repaus săptămânal și zile de sărbătoare legală. Prin acest articol, ne propunem să clarificăm modalitățile în care angajatorii ar trebui să compenseze munca salariaților în astfel de situații.

În societatea actuală, relațiile de muncă sunt caracterizate printr-o continuă efervescență, mulți salariați desfășurându-și activitatea în afara unui program de muncă cu o durată normală, de opt ore pe zi și patruzeci de ore pe săptămână, cu un repaus săptămânal acordat sâmbătă și duminică. Munca suplimentară, activitatea în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbătoare legală constituie normalitatea pentru unii dintre salariații din România.

În practică, angajatorii se confruntă deseori cu dificultăți în ceea ce privește compensarea activității în aceste cazuri. Legea conține prevederi referitoare la compensarea muncii suplimentare, a activității desfășurate în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbătoare legală, dar aceste prevederi nu sunt în toate cazurile foarte clare sau corelate între ele, iar abordările din practică nu sunt unitare.

Compensarea muncii suplimentare

Munca suplimentară este munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal[1]. Aceasta se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, în aceste condiții salariatul beneficiind de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru[2]. În cazul în care compensarea cu ore libere plătite nu este posibilă în termenul menționat, în luna următoare munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor de cel puțin 75% din salariul de bază[3]. Plata acestui spor se va putea realiza abia după trecerea intervalului în care ar fi fost posibilă compensarea muncii suplimentare cu ore libere plătite[4].

În practică această chestiune nu este abordată în mod unitar. În acest context, se pune problema cum va fi compensat salariatul pentru munca suplimentară în cazul în care i se acordă orele libere plătite – acesta va primi salariul pentru munca prestată, la care se adaugă plata pentru orele libere astfel încât munca sa suplimentară este compensată cu o sumă egală cu 200% din salariul său la care se adaugă orele libere, sau va primi doar plata pentru orele libere, caz în care salariatul va beneficia doar o sumă egală cu 100% din salariul său la care se adaugă orele libere? În opinia noastră, prima variantă este cea corectă, dat fiind că munca prestată se compensează cu salariu, ceea ce înseamnă că salariații care au prestat muncă suplimentară vor primi salariul aferent acesteia, plata orelor libere acordându-se suplimentar față de acest salariu. De asemenea, în condițiile în care munca suplimentară nu s-ar compensa prin ore libere plătite în termenul prevăzut de lege, salariatul nu ar primi doar sporul la salariu, ci acest spor s-ar adăuga la salariul aferent muncii suplimentare prestate, astfel cum s-a stabilit în jurisprudență[5]. Pentru identitate de rațiune, acest argument ar trebui aplicat în mod similar similar în cazul compensării muncii suplimentare cu ore libere plătite.

Prin urmare, din punctul de vedere al salariatului apare preferabilă compensarea muncii suplimentare cu ore libere plătite, caz în care acesta beneficiază atât de plata cu 200% din salariu a fiecărei ore de muncă suplimentară cât și de timp liber. Angajatorul ar putea prefera varianta compensării muncii suplimentare cu sporul prevăzut de lege, caz în care îi plătește salariatului doar 175% din salariu pentru fiecare oră de muncă suplimentară, cu consecința reducerii costurilor și beneficierii de munca salariatului fără acordarea de timp liber. Independent de aceste aspecte, angajatorii ar trebui să țină cont de faptul că munca suplimentară se compensează în principal cu ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice și, doar când această compensare nu este posibilă, aceștia pot acorda sporul la salariu[6].

Nu în ultimul rând, este posibil ca angajatorul să compenseze anticipat munca suplimentară, prin acordarea de zile libere plătite din care să fie compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni[7]. Și în acest caz, munca suplimentară va fi compensată cu 200% din salariu și timp liber.

Compensarea muncii în zilele de repaus săptămânal

Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica, iar dacă repausul săptămânal ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, acest repaus ar putea fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern[8]. Prevederile legale citate vizează situația în care, în mod obișnuit, salariatul își desfășoară activitatea în ziua de sâmbătă și/sau cea de duminică, beneficiind de repausul săptămânal în alte zile ale săptămânii. Acest salariat va beneficia de un spor la salariu care va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentul intern[9]. În cazul în care un asemenea salariat al cărui program normal de lucru include munca în zilele de sâmbătă și/sau duminică efectuează muncă suplimentară în oricare dintre aceste zile, el va beneficia pe lângă salariu și de sporul stabilit în contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă pentru faptul ca programul său normal de lucru include munca în zilele de sâmbătă și/sau duminică, de ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice sau de un al doilea spor la salariu, având o valoare de cel puțin 75%, dacă nu beneficiază de orele libere plătite în termenul prevăzut de lege, pentru munca suplimentară.

În situații de excepție zilele de repaus săptămânal pot fi acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau reprezentanților salariaților[10]. De asemenea, în cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau a bunurilor angajatorului, pentru evitarea accidentelor iminente sau pentru înlăturarea efectelor acestor accidente asupra materialelor, instalațiilor sau clădirilor unității, repausul săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări[11]. În aceste circumstanțe, salariații afectați de cumularea zilelor de repaus săptămânal și cei al căror repaus săptămânal a fost suspendat beneficiază de un spor la salariu de cel puțin 150%[12].

Salariații în cazul cărora zilele de repaus săptămânal sunt cumulate efectuează în majoritatea acestor circumstanțe muncă suplimentară și, prin urmare, ar trebui să fie compensați și pentru aceasta. Astfel, pe lângă salariu și sporul la salariu de cel puțin 150% aferent cumulării zilelor de repaus săptămânal, aceștia vor primi ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice sau un al doilea spor la salariu, având o valoare de cel puțin 75%, dacă nu beneficiază de orele libere plătite în termenul prevăzut de lege pentru munca suplimentară.

Compensarea muncii în zilele de sărbătoare legală

Salariații beneficiază de zile libere acordate de angajator în zilele de sărbătoare legală. Prin excepție, nu beneficiază de zile libere în zilele de sărbătoare legală salariații din unitățile sanitare și cele de alimentație publică[13], precum și cei care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă din cauza procesului de producție sau specificului activității[14]. Salariatului care lucrează în zilele de sărbătoare legală în unitățile și locurile de muncă menționate i se compensează activitatea din aceste zile cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau, în cazul în care din motive justificate, nu se acordă zile libere acesta beneficiază de un spor de cel puțin 100% la salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru[15].

Având în vedere faptul că, în cazul activității prestate în zilele de sărbătoare legală, legea nu prevede expres compensarea cu timp liber plătit, astfel cum se prevede în cazul muncii suplimentare, considerăm că, dacă această compensare este posibilă, timpul liber nu va fi plătit, iar salariatul beneficiază doar de salariul pentru munca prestată și timp liber neplătit în următoarele 30 de zile.

În cazul în care salariatul prestează muncă suplimentară în ziua de sărbătoare legală, acesta va beneficia atât de compensarea muncii în ziua de sărbătoare legală, cât și de compensarea muncii suplimentare[16]. Astfel, acesta va putea primi, în plus față de salariu, fie timp liber neplătit în următoarele 30 de zile pentru munca în ziua de sărbătoare legală și ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice pentru munca suplimentară, fie timp liber neplătit în următoarele 30 de zile aferent muncii în ziua de sărbătoare legală și un spor la salariu de cel puțin 75% aferent muncii suplimentare, fie ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice aferente muncii suplimentare și un spor la salariu de cel puțin 100% aferent muncii în ziua de sărbătoare legală, fie  un spor la salariu cumulat de cel puțin 175% pentru munca în ziua de sărbătoare legală și munca suplimentară.

În situația în care ziua de sărbătoare legală este în același timp zi de repaus săptămânal, salariatul care lucrează în această zi va beneficia, în plus față de salariu, de sporul aferent muncii în zilele de repaus săptămânal și pentru munca în ziua de sărbătoare legală fie de timp liber în următoarele 30 de zile, fie de sporul de cel puțin 100% aferent acesteia.

În cazul în care salariatul prestează muncă suplimentară într-o zi de sărbătoare legală care coincide cu repausul săptămânal, acesta va primi în plus față de salariu și sporul aferent muncii în ziua de repaus săptămânal, fie timp liber neplătit în următoarele 30 de zile pentru munca în ziua de sărbătoare legală și ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice pentru munca suplimentară, fie timp liber în următoarele 30 de zile aferent muncii în ziua de sărbătoare legală și un spor la salariu de cel puțin 75% aferent muncii suplimentare, fie ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice aferente muncii suplimentare și un spor la salariu de cel puțin 100% aferent muncii în ziua de sărbătoare legală, fie un spor la salariu cumulat de cel puțin 175% pentru munca suplimentară și cea în ziua de sărbătoare legală.

Considerații finale

Având în vedere necorelarea legislației aplicabile, în cazul în care se confruntă cu muncă suplimentară, muncă în zile de repaus săptămânal sau zile de sărbătoare legală, pentru compensarea muncii, angajatorii ar trebui să țină cont de atât de prevederile legale și drepturile salariaților, cât și de situația concretă cu care se confruntă. În caz contrar, acești angajatori ar putea fi sancționați pentru nerespectarea legii.

__________________________________________________________________________

[1] 40 de ore, potrivit articolului 112(1) din Codul muncii.

[2] Potrivit articolului 122(1,2) din Codul muncii.

[3] Potrivit articolului 123 din Codul muncii.

[4] Între articolul 122(1) și articolul 123(1) din Codul muncii există o neconcordanță rezultată din modificarea primului text de lege menționat fără ca al doilea text de lege să fie modificat în vederea corelării cu primul: în luna următoare efectuării muncii suplimentare când s-ar plăti sporul la care se referă articolul 123(1) conform acestui text de lege, nu s-au scurs cele 60 de zile calendaristice când ar trebui acordate orele libere plătite, acestea fiind modalitatea principală de compensare a muncii suplimentare. Având în vedere aceste aspecte, considerăm că sporul prin care s-ar compensa munca suplimentară ar putea fi plătit doar după expirarea termenului de 60 de zile calendaristice, cu condiția ca salariatul să nu fi beneficiat în acest interval de ore libere plătite.

[5] “Pentru orele suplimentare, care nu au putut fi compensate cu timp liber corespunzător, în condițiile art. 122 C. muncii, salariatului i se cuvine nu numai sporul, ci și plata pentru ora efectuată. Prin urmare, este eronată opinia potrivit căreia salariatul are dreptul doar la spor. Această opinie conduce la concluzia că remunerația plătită pentru ora de muncă suplimentară este mai mică decât remunerația pentru ora prestată în cadrul programului normal de lucru, în ipoteza in care sporul ar fi de 75%, potrivit art. 123 alin. (2) C. muncii.” – Curtea de Apel București, secția a VII-a, civila și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, dosar nr. 1504/2005, decizia civilă nr. 1818/R/24.06.2005.

[6] În cazul în care angajatorii aleg varianta compensării muncii suplimentare cu sporul prevăzut de lege deși în mod real ar fi putut compensa această muncă cu ore libere plătite, aceștia pot fi sancționați cu o amendă de până la 3.000 lei, potrivit articolului 260(1,i) din Codul muncii.

[7] Potrivit articolului 122(3) din Codul muncii.

[8] Potrivit articolului 137(2) din Codul muncii.

[9] Potrivit articolului 137(3) din Codul muncii.

[10] Potrivit articolului 137(4) din Codul muncii.

[11] Potrivit articolului 138(1) din Codul muncii.

[12] Potrivit articolului 123(2), articolului 137(5) și articolului 138(2) din Codul muncii.

[13] Potrivit articolului 140 din Codul muncii.

[14] Potrivit articolului 141 din Codul muncii. Dorim să atragem atenția asupra faptului că nu toți angajatorii se pot prevala de faptul că procesul de producție sau specificul activității lor nu permite întreruperea activității, ci doar cei care se confruntă în mod real cu o asemenea situație și pot dovedi acest fapt. În practică au fost întâlnite situații în care angajatorii nu au acordat zile libere în zilele de sărbătoare legală în mod abuziv. Și în cazul acestor angajatori se aplică obligația de a compensa munca salariaților care nu beneficiază de zile libere conform celor precizate în articolul nostru și,  în plus, sunt pasibili de aplicarea unor amenzi de până la 10.000 lei, potrivit articolului 260(1.g) din Codul muncii.

[15] Potrivit articolului 142 din Codul muncii.

[16] Având în vedere faptul că prevederile privind munca în zile de sărbătoare legală nu au fost corelate cu cele privind munca suplimentară, va trebui să se țină cont atât de prevederile privind compensarea muncii în zile de  sărbătoare legală cât și de cele privind compensarea muncii suplimentare.

Cookie Settings