Articles

Serviciile audiovizuale – țineți pasul cu noile modele de distribuție a conținutului video

Directiva serviciilor mass-media audiovizuale[1] din 2018 („Directiva SMAV” sau „Directiva”) a adus schimbări importante, în special pentru radiodifuzori și furnizorii de servicii video la cerere. Termenul limită pentru transpunerea Directivei, stabilit pentru 19 septembrie 2020, a fost depășit, doar patru State Membre reușind să implementeze cu succes dispozițiile la timp (i.e. Danemarca, Ungaria, Olanda și Suedia). Acest eșec a determinat Comisia să lanseze procedurile privind constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva celorlalte 23 de State Membre și a Regatului Unit. La 23 noiembrie 2020, Comisia a trimis scrisori de punere în întârziere statelor membre respective, care au acum două luni pentru a furniza Comisiei informații suplimentare.

În România, Ministerul Culturii a înaintat în aprilie anul trecut un proiect de lege pentru consultare publică, care a fost retras la scurt timp după aceea, din cauza criticilor severe primite în mediul online. De atunci, nu au existat noi evoluții în acest sens, în ciuda depășirii termenului limită pentru transpunere.

În cele ce urmează, vom acoperi principalele modificări ale Directivei SMAV, care credem că vor remodela peisajul media în 2021.

Serviciile care intră sub incidența Directivei

Pe lângă adăugarea serviciilor de platforme de partajare a materialelor video, domeniul de aplicare general al Directivei SMAV rămâne în mare parte neschimbat. Serviciile mass-media audiovizuale continuă să fie definite în Directivă, acoperind atât serviciile liniare (transmisii de televiziune), cât și neliniare (serviciile mass-media la cerere).

Cu toate acestea, Directiva subliniază acum că un catalog de programe încorporate într-un serviciu distinct poate fi, de asemenea, clasificat ca serviciu mass-media audiovizual. Această modificare nu este surprinzătoare, având în vedere hotărârea anterioară a CJUE[2], unde Curtea a decis că un catalog de videoclipuri afișate pe site-ul web al editorului de ziare (e.g. videoclipuri scurte care constau din buletine de știri locale, clipuri de sport și divertisment) pot fi, de asemenea, supuse prevederile Directivei SMAV, atâta timp cât sunt respectate și celelalte cerințe. O altă schimbare importantă este eliminarea din definiția „programului” a cerinței conform căreia programele trebuie să fie comparabile cu forma și conținutul transmisiilor de televiziune.

Aceste modificări vor extinde în mod inevitabil domeniul de aplicare al Directivei la servicii noi (e.g. canalele cu conținut video de pe rețelele sociale sau paginile care conțin cataloage video). În același timp, o astfel de extindere a domeniului de aplicare pare a fi fost deja atenuată recent de CJUE[3], care a decis că Directiva SMAV nu poate acoperi un canal care conține conținut audiovizual promoțional (spre exemplu, un canal de YouTube), așadar, nu orice furnizor de servicii video va fi supus acestor dispoziții legale. Totuși, fondul acestei spețe a fost analizat de Curte înainte de publicarea proiectului final al Directivei SMAV din 2018 și de transpunerea ulterioară a acesteia de către Statele Membre (procedură care încă nu a fost finalizată). În vreme ce concluziile cu privire la faptul că un astfel de videoclip constituie un serviciu mass-media audiovizual ar trebui să rămână aplicabile sub imperiul noii Directive, nu același lucru se poate spune despre comunicarea comercială audiovizuală, care (pe lângă programe) se referă acum și la videoclipurile generate de utilizatori. Timpul ne va spune cum vor fi interpretate aceste probleme de către Curte în cauzele viitoare.

Platformele de partajare a materialelor video

Probabil cea mai importantă adiție a Directivei SMAV este includerea platformelor de partajare a materialelor video în sfera de aplicare a acesteia. În esență, aceste platforme permit utilizatorilor să distribuie conținut video fără ca vreun operator să aibă control sau responsabilitate din punct de vedere editorial asupra conținutului respectiv. De acum înainte, platformele de partajare a materialelor video vor trebui să introducă măsuri adecvate pentru a proteja minorii de conținut dăunător și pentru a apăra audiențele împotriva incitării la ură sau violență.

Noile cerințe vizează, de asemenea, reclamele care sunt afișate pe aceste platforme, anterior acestea nefiind supuse Directivei SMAV. Astfel, toți furnizorii vor trebui să respecte dispozițiile stabilite în Directivă privind conținutul publicitar afișat pe platformele lor de partajare a materialelor video. Mai mult, aceștia vor trebui să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că utilizatorii respectă la rândul lor aceste cerințe. Scopul ambițios al Directivei rezultă și din modul detaliat în care platformele de partajare a materialelor video au fost reglementate, actul normativ european prevăzând nu mai puțin de zece instrumente pe care platformele le-ar putea folosi pentru a îndeplini noile cerințe, e.g. adăugarea anumitor clauze în termenii și condițiile serviciului care vizează în mod specific protejarea minorilor și a publicului larg; opțiunea utilizatorilor de a declara dacă există conținut comercial în clipurile pe care le postează; verificarea vârstei; permisiunea utilizatorilor de a califica conținutul video; controlul parental, și altele asemenea.

Deși la prima vedere aceste cerințe pot părea împovărătoare pentru platformele de partajare a materialelor video, este important de reținut că majoritatea dintre ele au implementat deja măsuri adecvate, similare cu cele prevăzute în Directivă. Acestea fiind spuse, concluzia esențială ce se desprinde de aici este că furnizorii de astfel de servicii vor intra sub controlul autorităților de reglementare a serviciilor mass-media audiovizuale și vor fi obligați să se înregistreze ca platformă de partajare a materialelor video. În plus, Directiva SMAV se va aplica furnizorilor de platforme de partajare a materialelor video chiar dacă aceștia se află în afara UE, în cazul în care o altă societate din grupul lor de întreprinderi se află în UE.

Puncte de vedere diferite, aceleași îngrădiri

Principiul țării de origine este încă prezent în Directiva SMAV, prin urmare există un risc foarte scăzut de conflict de jurisdicție între Statele Membre. Criteriile pentru determinarea jurisdicției sunt în mare parte aceleași, i.e. locația în care furnizorul de servicii media își are sediul principal, precum și locul în care se iau deciziile editoriale privind serviciul mass-media. În cazul în care aceste locații sunt stabilite în State Membre diferite sau într-un stat terț, trebuie luate în considerare alte criterii, precum locul în care își desfășoară activitatea o parte considerabilă a forței de muncă implicate în furnizarea serviciului mass-media audiovizual.

Este de remarcat faptul că Directiva definește acum în mod clar ce se înțelege atât prin „decizie editorială”, cât și prin „o parte considerabilă a forței de muncă”. Astfel, prima reprezintă o decizie luată în mod regulat în vederea exercitării responsabilității editoriale și care este legată de funcționarea zilnică a serviciului mass-media, în timp ce cea de-a doua se referă la personalul care se ocupă cu serviciile privind programele.

Alte modificări importante

O altă noutate pe care o aduce Directiva SMAV constă în contribuțiile financiare pentru producția de opere europene. Statele Membre pot obliga acum furnizorii mass-media să facă astfel de contribuții financiare, în cazul în care serviciul furnizorilor este adresat publicului național din statul respectiv. Intenția inițială era ca aceasta să se aplice numai furnizorilor de servicii video la cerere, deși acum pare să cuprindă majoritatea furnizorilor de servicii mass-media audiovizuale. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că aceste cerințe nu se aplică furnizorilor de servicii din afara UE și nici furnizorilor de platforme de partajare a materialelor video, indiferent de locul sediului principal.

În ceea ce privește operele europene, Directiva introduce cerințe mai stricte referitor la promovarea unor astfel de lucrări pentru furnizorii de servicii video la cerere. Acești furnizori trebuie să se asigure că cel puțin 30% din cataloagele de pe platformele lor cuprind conținut european. Directiva oferă câteva exemple despre cum se poate face acest lucru: utilizarea operelor europene în campaniile publicitare, evidențierea acestora în bannere sau afișarea unui catalog distinct pentru lucrările europene care este disponibil pe pagina principală.

Trecând la publicitate, Directiva SMAV specifică faptul că volumul de spoturi publicitare televizate și de spoturi de teleshopping, difuzate între 6.00 și 18.00 și între 18.00 și 24.00, nu poate depăși 20% din timpul total de difuzare în intervalul de timp respectiv. De acest lucru vor beneficia cu siguranță radiodifuzorii, întrucât de acum înainte își pot planifica graficul de publicitate mai liber[4]. Mai mult, plasarea de produse este acum permisă în general, cu excepția programelor care acoperă știri și actualități, a celor dedicate consumatorilor și a programelor ce vizează religia sau a celor adresate copiilor[5].

În sfârșit, noua Directivă își propune să sporească cooperarea dintre autoritățile naționale de reglementare a serviciilor audiovizuale, prin consolidarea Grupului autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass-media audiovizuale (ERGA) și clarificarea prerogativelor sale în cadrul Directivei[6].

„Generic de final”

Directiva SMAV, așa cum am prezentat pe larg în cele de mai sus, reprezintă un punct de referință esențial în peisajul audiovizual al UE. Deși încă nu a fost transpusă de majoritatea Statelor Membre (România inclusiv), Directiva este de o importanță reală (nu doar „virtuală”) pentru toate persoanele interesate, de la radiodifuzori TV, furnizori de servicii video la cerere și platforme de socializare, până la consumatorul final. Acesta este motivul pentru care credem că Directiva SMAV este una dintre noile reglementări europene cu impact puternic asupra pieței digitale europene în 2021.

 

[1] Directiva (UE) 2018/1808 de modificare a Directivei 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în statele membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) având în vedere evoluția realităților pieței („DSMAV”).

[2] CJUE, Cauza C-347/14, New Media Online GmbH c. Bundeskommunikationssenat, 21 octombrie 2015.

[3] CJUE, Cauza C-132/17, Peugeot Deutschland GmbH c. Deutsche Umwelthilfe eV, 21 februarie 2018. Pe scurt, pârâtul (Peugeot Deutschland GmbH) a publicat un scurt videoclip pe YouTube, promovând un autovehicul nou. Ulterior, reclamantul a formulat o acțiune în justiție împotriva Peugeot, susținând că acesta nu a furnizat informații oficiale cu privire la consumul de combustibil și emisiile de CO2 ale autovehiculului, încălcând astfel legile germane. Problema a ajuns în cele din urmă în fața CJUE, care a concluzionat că nici un canal video pe care utilizatorii pot viziona scurte videoclipuri promoționale pentru mașini noi, nici un singur astfel de videoclip nu pot fi considerate ca fiind un serviciu mass-media audiovizual sau o comunicare comercială audiovizuală. Cu alte cuvinte, Directiva SMAV nu s-a aplicat în acest caz.

[4] Sub imperiul versiunii anterioare a Directivei, limita de 20% era aplicată spoturilor publicitare televizate și spoturilor de teleshopping difuzate într-o oră, i.e. 12 minute pe oră, în vreme ce acum limita acoperă un spectru mai larg, rezultând 144 sau 72 de minute de publicitate, în funcție de intervalul orar. Astfel, un radiodifuzor poate folosi acum întreaga oră de transmisie fără a difuza reclame, deoarece acestea pot fi reportate în transmisiile subsecvente.

[5] Totodată, Directiva anterioară interzicea în mod expres plasarea de produse, cu doar câteva derogări. În noua Directivă optica se schimbă, aceasta dând undă verde plasării de produse, fiind excluse însă anumite tipuri mai sensibile de programe.

[6] ERGA a fost înființat pentru prima dată de Comisie la data de 3 februarie 2014.

Cookie Settings